Logica si rationalitate

Dupa un timp de a gandi am ajuns sa'mi pun intrebarea,e de fapt logica,ceea ce credem?1+1 fac intradevar 2?Eu cred ca nu,adica tindem sa separam totul si sa spunem ca fiecare lucru e individual iar eu cred ca toate adunarile ajung la un singur rezultat,1,eu unul asta consider logic,la prima vedere nu prea pare,ba chiar pare abstract,dar nu sunt de acord,adica daca adunam 2 oameni,1 om plus inca 1 om creem o singura prietenie,o singura relatie,o sigura legatura,suma a mai multor caramizi formeaza o singua cladire,mai multe pahare cu apa formeaza o singura balta,mai multi atomi creeaza un singur corp,creeaza toate corpurile.In opinia mea,matematica ne desparte si formulam ecuatii foarte complicate pentru ceva care e atat de simplu,de ce nu putem fi unul singur?ce e abstract in asta?ba chiar mai mult asta mie mi se pare logic si rational de fapt.Cand un singur om sufera,ceilalti in jurul lui sufera,cel putin asa ar fi logic,si de aceea trebuie sa avem grija unul de celalalt,a omora sau a distruge inseamna a face acelasi lucru cu o parte din tine si din ideile tale si ale celorlalti de altfel.Am ajuns la o concluzie la care multi oameni prin diferite metode,experiente si experimente au ajuns si care toate au ceva in comun,Dumnezeu inseamna suma a tuturor fiintelor vii si a ideilor pe pamant,bine inteles,nu toate ideile sunt constructive,de aceea am inventat demonii,dar pentru mine personal,edoar lasitate,dam vina pe lucruri poate inexistente pentru ceea ce suntem,zic "poate inexistent" deoarece intradevar nimic nu e sigur pe acesta lume,de aceea ma intreb,chiar e logic si rational ceea ce credem?chiar suntem atat de diferiti pe cat credem?Primul lucru care il avem toti in comun e ca toti vrem sa fim diferiti,nu ne placem sa credem ca mai e cineva ca noi,sau ca noi suntem ca altcineva,dar e inevitabil,suntem oameni,indiferent de culoare sau idei,suntem o singura lume,suntem toti unul singur,si matematica chiar nu are nimic de facut in privinta asta,iar cel care contesta acest lucru,cu siguranta nu e om,chiar nu cred ca gresesc cand spun asta,poate sunt considerat nebun,dar ganditiva o clipa,chiar atat de greu e sa renutam la etichete?sau la egoism?pentru unii mai mult,pentru altii mai putin,dar asta nu pentru ca suntem diferiti,ci pentru ca avem experiente diferite,2 oameni in capete diferite ale lumii care traiesc aceleasi experiente e foarte probabil sa dezvolte aceeasi gandire,si mai intreb inca o data,chiar suntem atat de diferiti precum credem?Propun experimentul de a ajuta un om cu conditia ca el la randul lui sa ajute alti 2 oameni care la randul lor vor ajuta alti oaeni si tot asa succesiv si veti vedea cum lumea in jurul vostru incepe sa devina alta,o lume in care sa traim in pace si armonie si atunci sami spuneti daca logica mea,si nu numai a mea, e atat de irationala si ilogica precum multi cred.Multi altii ar spune ca sunt un indealist visator in loc sa incerce sa faca acelasi lucru,bine inteles ca nu se schimba nimic atata timp cat nu'ti doresti cu adevarat sa se schimbe,crezi ca totul se intampla pur si simplu,ca "cere si ti se va da" e un stil de viata?eu nu cred,eu ma bazez pe principiile "fii schimbarea care vrei sa o vezi in lume" si "atunci cand vrei ceva,trebuie sa lupti,ca nimic nu pica din cer".Va mltumesc pentru timpul acordat,sa aveti o zi frumoasa si astept opiniile voastre.Scuzati greselile gramaticale,stiu ca sunt destule dar de 8 ani locuiesc in strainatate si nu prea am avut ocazia sami studiez propria limba cum se cade.